Musica sana in corpore sano

Viena has a lot of good sounds to offer. A new bird took off from the imperial nest. The name of that bird is Triptonus, and they are heavy, percussion driven and painted in trippy patterns.

 The new album released by Triptonus tells a colorful story. The tunes are very nice at first listening, but then they become deep and more meaningful. What i really enjoy about it is the fact that the songs are so diverse. The albums begins in full force and in the middle we can enjoy samples of more medley chords, and north African subtle touches.

 I've seen those guys live for about five times, and each time they play better and better.
The percussion and the didgeridoo play a special and unique part on this record. They give a more vibrant and tribe related kind of bond with the public.

 The long jams were packed in a 8 track full album that looks amazing, because the cover was designed by Kape Illustration. It's also good to hear familiar strings around, as Bren from The :Egocentrics plays a delightful role in this sonic realm

To specify just one song that i enjoy,i will have to go with Lorenz von Arabien, but all of them are building a solid trip to an instant modern classic album. For me this album doesn't sound sound like stoner rock, desert rock or any other overused labels. It is more then that is larger then them, know that is out there. Don't forget that Triptonus album is available on CD and vinyl here.

Until next time, put the needle on the record when the drum beat goes so wild.

How heavy are their minds?

Now this is what i call a dynamic space power trio. I am writing this article as i am listening for the 4th time The Heavy Minds album called Treasure Coast. The artwork and lyrics kept my attention right from the start. The speakers put me into a cool seventies mood as the tunes were coming out, until the third song which soaked my ears into the acoustic realm. The album is very dreamy, balanced and the  guitar tones are in great shape. I liked the percussion fragment, the spaced out vocals and the deep old school organ. Radio fragments are properly infused for a more deep and personal experience with their music. The great news about this part is that they released the album on vinyl at StoneFree and you can order it here http://www.stonefree.co.at/treasurecoast.html

The Heavy Minds reminds me of The Doors, Blue Cheer, Wolfmother, The Parlor Mob and all the magic drug inducted music that lasts for decades. Revival or not, the result is a juicy album, with candid lyrics and a heavy dose of sincerity. I’m sure that seeing this band live is a quite an experience. I don't know them but i love to see them play live and loud.

There is a fire in their veins and it should burn in heavy riffs from now on. In the end all i can add is that I’m glad  I’ve found an island in your heart a treasure on your coast.

Tune in! 

www.facebook.com/TheHeavyMinds

www.stonefree.co.at/theheavyminds.html

Interviu tainic cu membrii Thy Veils

Am ascultat albumul Lumine de câteva ori până să pun aceste întrebări. Știu că fiecare a
adus ceva anume acestei povești. Ați contribuit la scrierea ei fiecare, atât Radu prin secția

ritmică,  Manu prin voci suave și Ana prin texturi electroacustice. Într-o ordine aleatoare

aș dori să aflu răspunsurile voastre la câteva întrebări.

1. Dacă ar trebui să asociezi acest album cu un tip de mâncar, care ar fi acela?

Manuela: Neașteptată întrebare! dacă este sa asociez cu lucruri de trebuința trupului, aleg fructele care se găsesc ușor în mod natural, mai ales în păduri, murele îmi trec acum prin cap.

Ana: Nu aș putea niciodată să asociez acest album cu un tip de mâncare, poate cel mult cu un amestec de mirodenii. Un amestec de mirodenii atât de contrastante în individualitatea lor și totuși atât de unitare folosite împreună.

Radu:  Orice fel de asociere de genul acesta mi se pare puțin nefericită, de obicei. Dar, dacă trebuie, atunci ar fi o mâncare vegetariană, cel mai probabil o prăjitură cu busuioc.

2. Ce sau cine te-a motivat să iei parte la acest proiect?

Manuela: Nu exista un motiv anume, Thy Veils este o parte din mine și eu din Thy Veils.

Ana: Motivația izvorăște din dorință. Dorința de a lua parte la ceva ce te împlinește, ca om, ca artist.

Radu: "Zen"-ul lui Daniel :)

                                                     
3. Cât de mult a contat chimia dintre voi, ca muzicieni, la înregistrarea acestui album?

Manuela: Chimia universului conteaza foarte mult, ne leaga în creație. În general nu a fost necesar să avem contact direct, fiecare muzician a creat individual iar Daniel a strâns, a unit și a șlefuit muzica care a devenit "Lumine".

Ana: Revin la amestecul de mirodenii. Fiecare a venit cu propria energie și împreună am creat un amestec de idei. Sigur că e important ca acele idei să fie legate într-un mod coerent. Rămâne la latitudinea fiecărui ascultător să observe cât de mult am reușit să facem acest lucru. Albumul cuprinde o mulțime de instrumentiști, veniți din medii diferite, având fiecare background-ul lui și care și-au pus amprenta asupra produsului final.


Radu: Chimia aceasta merge mult mai departe de acest album. În general, un proiect poate avea o componență stabilă pe termen lung doar dacă există o chimie atât muzicală cât și socială.

4. În ce măsură albumul reflectă starea voastră interioară?

Manuela: Albumul invită la introspecție, atât pe noi cât și pe ascultători. Reflectă o parte din starea mea sufletească și starea de dincolo de starea mea, din nemărginitul mister.

Ana:  Într-o foarte mare măsură. În momentul în care creezi ceva, orice, rezultatul e întruchiparea în materie a exact stării tale interioare. Cum ai putea să creezi o muzică tristă, când tu ești un ocean de bucurie? Eu nu cred că aș reuși.

Radu:  Cum scrie și în descrierea albumului, cu toții suntem invitați în introspecție, deci, cred că ne reprezintă, starea noastră interioară, cât se poate de bine.

                                                                                  

5. Albumul te trece prin diverse stări. Ce anume crezi că ai adus acestui album?

Manuela: Vocea este un instrument natural, vibrația ei atinge și pătrunde foarte ușor omul. Din ce percep eu, în muzică vocea ajunge în punctul exact dintre trup și suflet, incălzește și ocroteste acest axis mundis; ascultătorul se lasă purtat cu o mare încredere prin ținuturi care transced materialul și în același timp se simte ancorat în palpabil.

Ana: Am participat cel mai puțin la acest album, fiind ultima alăturată proiectului, prin urmare nu consider că mi-am pus într-un anumit fel amprenta asupra stărilor pe care le induce.

Radu: Consider că, în general, "ritmul" ne urmărește peste tot, fie că vrem sau nu, fie că ne dăm seama sau nu. Inima îți bate dar nu o auzi. Mă bazez destul de mult pe acest principiu în muzica Thy Veils.

6. Care este principala sursă de inspirație a acestui album?

Manuela: Acum nu pot să răspund la aceasta intrebare :) nu vine inspirația.

Ana: Inspirația vine prin misterioase căi. Cred că fiecare dintre noi experimentează acest lucru în moduri diferite. Nu consider că există o sursă principală de inspirație pentru ceva care nu se inspiră din nimic ce deja există.

Radu:  Și din a chaosului vai, / Jur imprejur de sine, / Vedea, ca-n ziua cea dentâi, / Cum izvorau lumine"


7. Ce însemnă Thy Veils pentru muzica românească?

Manuela: Pentru muzica românească Thy Veils e o mare bucurie. Thy Veils cântă despre frumos! 

Ana:  Thy Veils e o oază, într-un deșert sonor.

Radu: Probabil este (sau face) parte din avangarda muzicii experimentale românești.

8. Dacă ar trebui să catalogați acest album, ce ar scrie pe etichetă? 

Manuela: "Lumine" este în sine o muzică de meditație, nu are bariere, nici măcar făcute de timp și nici etichete.  O asemănare ar fi cu basmul românesc, dar "Lumine" este cuvântul albumului.

Ana: Nu aș îndrăzni să fac o catalogare sau o etichetare după reguli pe care nu le cunosc. Nu mă interesează acest gen de abordare a muzicii. Nu consider că e relevantă o clasificare de genul acesta.

Radu: Cel mai probabil ar fi, o etichetă goală :)

9. Într-un univers cu puține cuvinte, ce crezi că ar transmite acest album?

Ana:  Lumine!

Radu: Lumine.

10. Personal prefer o variată live în concert a albumului. Pe când un tur de promovare?

Manuela: Aici Daniel raspunde :)))

Radu:  Pe când se vor alinia planetele și putem spune că oamenii sunt pregătiți să ne primească.

În speranța că am reușit  să pătrundem împreună în adâncimile acestui grup, vă invit să îi urmăriți live, vara acesta, la  Festivalul 48h din Timișoara precum și la Sziget Festival în Ungaria, Cu siguranță va fi un spectacol de sunet și culoare cu totul aparte.

   
                                                             

                                                            Adâncime (live)

Cum am savurat pe îndelete: Lumine

The austrian Torso

Hailing from the imperial Vienna, Torso are a  groovy psychedelic band with an extra flavor. That extra is called voice. Yes, a screamy high-piched voice. I love the fact that both guitarists are yelling their soul on stage. They are calling out for Monalisa or taking introspective trips into obsessive tunes, building up a fire into your brain.They remind me of the Durango swedes. I've seen them 5 times and each one, it was like a brand new experience. They are getting better and weirder every time i hear them. They seem like a restless body of  riff muscles and a backbone made of fat drums held together by a crawling Fender bass. They are a wild bunch, with delicious guitar solos. We had them for 3 times in Timisoara and each time the crowd was amazed. In the end i hope that the black man that haunts witches, can hear it's voice inside one Monalisa. https://www.facebook.com/torsomusic

How i entered the void with Methadone Skies

Well i know this guys from their early days. When i first heard them, i was happy to see that we have fresh sound in our city. Young bloods with psychedelia in their minds.Their first release was a bit rushed and you could hear that they were searching. Hopefully that search didn't end. Their second release, starring two guitar players manage to sound interesting, dreamy and quite popular. Groovy riffs  traveling through balanced rhythm and sweet delays, were filling my earphones for the first time i heard the album. It has a unique personality,  types of songs which i am sure delighted stoner heads around the planet. Songs are built faster into their apex and then let to fade into the loud abyss.They escalate quickly and roar searching for recognition. They are a mud star ready to shine into the void from the enter to the exit of the album. It's a sonic adventure which i strongly recommend to be served with a stinky joint and a cold beer. I love their live performances, especially the way they improvise the tunes. It's a big step in their path, and i am sure that the best is yet to come.

Kamifuzzy and how it's going down

It started a couple of years ago, after seeing great rock and roll gigs  in Vienna, Budapest and Erdberg, we started to think that, with a lot of compassion and dedication to live music, we can start organizing cool gigs. We love music, and we love it a lot, and that is the driving force that made us who we are today. We just wanted to see cool bands playing in our hometown.True bands with soul and dedication to the realm of the blissful sound.Along  the years we had psychedelic, stoner, alternative and mind blowing bands that we don't even know how to label, and that's the beauty of it.The more diverse and intriguing the better for our ears and thoughts.  We made this so that we can all enjoy the live experience of loud music, for the waving pants and mesmerizing faces at the start of a cool tune. We all play music and we know what involves  touring. With every gig we learned new and useful things and in the end we:  Bren , Jess , Szilard and Vali, are  ready to go down in the hearts of true music fans.From the booking part and logistics, to the sweet media memories, we are more than happy for making it happen. So far we did gigs with awesome bands like: My Sleeping Karma, Karma to Burn , Seven that Spells, Stonebride, Secret Chiefs 3 , A.P.P.A.T, Rozbub, Torso, Methadone Skies, Blight and The :Egocentrics.

Until next one, stay wild and rock free!

Opeth si metamorfozele

Desi au ajuns sa fie o supertrupa cu enorm succes comercial, Opeth a inceput dintr-un vis al tanarului Mikael Akerfeld. Influentele lor sunt din capul locului cunoscute ca fiind heavy metal incipient. Cu unul din cele mai bune urlete din muzica cu pasaje angelice si mladioase ale glasciorului, Akerfeldt a schimbat optica asupra metalului in general. Cu compozitii alese, influentat rockul progresiv saptezecist , de King Crimson , Camel si multe banduri obscure cu un sound excelent, reusesc sa surprinda de la un album la altul, de la pure death metal la un album folk.

Polivalenta si maiestrie curata, munca titanica in faurirea acestui nume Opeth.Desi macinati de despartiri de membrii, fiind la un label mare cu pretentii si cat se poate de comercial, baietii au reusit sa isi pastreze maduva karmica si metalica intreaga.

Maiestria lui Mikael se poate asculta si in numeroasele sale colaborari fiecare avand ceva aparte; prima fiind trupa sa initiala de death Bloodbath, supergrupul Katatonia, cu britanicii de la Porcupine Tree, cu Dan Swano in proiectul Steel si in mult asteptatul proiect Soul Corrosion impreuna cu baiatul multitalentat Steven Wilson, ce apropo... trebuie sa apara.

Poetica si inaltatoare, melancolica si trista, demonica si imbietoare deopotriva, Opeth ramane o trupa ce iti poate hrani diverse sentimente la orice varsta sau situatie in decursul anilor.

De multe ori anumite piese putand fi asociate cu anumite trairi intense, locuri sau emotii.

Putine trupe pot aduce asa ceva la viata, asa ca va recomand cu caldura, sa ii ascultati, in tramvaiul gol intr-o zi de toamna sau la o plimbare primavaratica in parc . Indiferent de mood sau anotimp indreptati ochii spre cer si savurati Opeth.

Seasick Steve si darul de fi demodat

Omul nu are nevoie de descrieri vaste ca doar de aia exista a tot stiutorul internet. E destul de batran dar extrem de in forma, cu un sound si fel de a canta la chitara cu totul aparte.

Genul sau etichetele cum le place unora sa le caute, e simplu si de pe plantatie, adica cat se poate de pur:blues.

Banal , simplu si direct omul le spune din gura si din degete precum un profet.

E adevart ca multi canta blues si multi imita pe si mai multi ce canta blues ; tocmai de aceea e greu de a aduce ceva special si proaspat in acest gen/stil.

Mult slide, ritm sacadat, viteze multiple la falange si un rezultat mai mult ca sublim. Fie ca e o cobza improvizata , cu o singura coarda sau o chitara electrica, steve a ajuns in studiouri dupa ani de cantat pe strazi, povestindu-si viata si deliciile ei.

Poate parea demodat, dar omul imi readuce pofta de a reasculta blues.

Limba-i si expresiile suferinde , ritmul batut din picior si felul de a plesni corzile m-au facut sa-i devin fan.

Va invit sa va incantati timpanele:http://www.youtube.com/watch?v=guuGWgdg_ic

Mike Patton si cei sapte pitici

Cu adevarat un inovator si foarte talentat om in muzica . A debutat de la o varsta frageda; la inceput fiind des confundat cu vocalul Anthony Kiedis de la Red hot chilli peppers. Trecand peste , omul este de neoprit si de nestavilit in ultimii ani. Faith no more fiind doar inceputul unei adevarate aventuri. De la alternativ rock la pop, rap si inapoi la jazz. A compus si inregistrat soundtrackuri si a recreat vocile monstrilor in diverse jocuri. A colaborat cu o sumedenie de oameni , de la Sepultura la Bjork, John Zorn si Rahzel, The Melvins si Massive Attack fiind o lista pe scurt.

Vesnic nou si inovator cu un proiect nou aparut. Omul a avut numeroase banduri cu oameni adunati din zeci de alte trupe.

E greu de etichetat ca interpret si tocmai asta face deliciul celor care il asculta. De la urlete isterice cu The Dillinger Escape Plan la slagarele italienesti din anii 50 cu Mondo Cane. Nimic nu ii sta in cale si nimic nu ii poate opri furia , vocea aparte si frenezia care il face unic. Un concert live cu Mike fiind o adevarata poveste.

La varsta de 42 de ani Mike are o adevarata visterie de albume la capitolul realizari. Neconventional si deloc la fel , tot timpul cu sete de a creea ceva nou si unic daca nu macar diferit, Mike a influentat cam tot ce a insemnat nu-metal, altenative rock, crossoversi nu numai. Langa numele lui pot fi adaugate o sumedenie de epitete , fiind un ego-maniac cu un simt al umorului foarte devzoltat , folosindusi vocea si simtul muzical la cea mai mare intensitate indiferent ce ar insemna acest lucru.

http://www.facebook.com/mikepatton?v=wall

John Zorn-cameleonul

Chiar astazi am avut interesul de a asculta un album de al sau: in search of the miraculous. Sunet cizelat , armonios, plin de sunete calde si o gramada de instrumente ce creeaza o atmosfera aparte.

De la pian la xilofon si harpa, cu iz initial de jazz , albumul te poarta pe diferite cai atata timp cat ii oferi sansa sa fuga liber prin neuroni si sa ii acorzi doza de atentie necesara. Uneori ametitor alteori oriental si chiar teatral, sunetul curge ca uns in armoniile aparente de jazz semicontemporan.

Desi etichetat avangarde, omul este mai mult decat atat. Interesul ma facut sa sap dupa mai multe albume si colaborari de ale lui si trebuie sa recunosc ca am fost impresionat. Omul a compus si cantat o sumedenie de genuri fara nici un fel de menajament. Printre altii a colaborat cu Trey Spruance de la Secret Chiefs 3, Mike Patton, Lou Reed si multi multi altii.

Va recomad un proiect de al sau "Naked City"; care desi pentru multe urechi e greu de digerat, arata dezinvoltura acestui om de a face exact ceeea ce vrea lasand la o parte fricile si criticile nedorite. Pe scurt omul a scos si produs atat de multa si diversa muzica incat este cam dificil sa descriu in cuvinte, de aceea va invit sa cascati urechea.

http://www.myspace.com/johnzorn

Pe curand!